Nu mi-a trecut, nici o clipă măcar, prin minte că trecem prin Mărăşeşti! Ştiam drumul în mare, fusesem informată asupra localităţilor mari prin care urma să trecem şi nu avusesem timp să-mi arunc un ochi pe hartă. Cu atât mai bine – întâlnirea a fost una dintre cele mai neaşteptate…
Tocmai ce răsărise soarele şi, cuprinsă de o adiere de plictiseală (scaunul dreapta-spate nu este chiar preferatul meu, la drum), mă pregăteam să închid ochii (nu era nici ora 7, prea devreme pentru materia mea cenuşie, aflată în vacanţă!) când… aud :
– Uite Mausoleul de la Mărăşeşti!
