Plictis… plafonare… Cuvinte pe care le aud destul de des.
„Fac mereu acelaşi lucru… Mă plictisesc…”
„M-am plictisit…”
Ba, am auzit chiar şi : „M-am plictisit de viaţă!”
Iar eu… mă mir…
Cum reuşesc unii să se plictisească?!
Nici o zi nu seamănă cu alta, nu toţi copacii sunt la fel, nici soarele nu apune în acelaşi loc!…
Fug de plictis… Poate că mă aleargă, dar nu l-am lăsat să mă prindă, încă… Mi se pare atât de trist… Nici nu trebuie să caut prea mult, pentru a găsi mereu ceva de făcut. Totul e la îndemână, nu am nevoie decât să privesc, să ascult…
Dacă peisajul din faţa ferestrei devine monoton, schimb poziţia scaunului de la birou! Odată ce am schimbat unghiul, peisajul devine ALTUL!
Un mic ALTFEL transformă totul în ALTCEVA, care nu mă va plictisi, fiind atât de… NOU…
Când ceva nu merge, nu ne bucură îndeajuns, de ce nu am schimba unghiul?!
Un punct de vedere cu care nu se poate sa nu fiu de acord.
Pe de alta parte, cred ca ne putem plictisi, daca facem ceea ce nu dorim cu adevarat. Pana la urma, plictiseala se va transforma in acreala. Dar, asa cum ai zis si tu, nimeni nu ne impiedica sa schimbam unghiul din care privim lucrurile.
„Pe de alta parte, cred ca ne putem plictisi, daca facem ceea ce nu dorim cu adevarat.” Exact. Rare sunt momentele în care facem ce ne dorim cu adevărat. În general, avem de făcut foarte multe lucruri pe care nu ni le dorim, de fapt. Sunt multe lucrurile pe care, când mi se propun, le refuz fără a sta pe gânduri. Şi totuşi, recunosc, pot fi uşor făcută să îmi schimb părerea şi să fac, unele dintre ele, chiar cu plăcere. Depinde de ce descopăr, uneori de un detaliu extrem de mic, care mi-a fost arătat ulterior. Un detaliu care, culmea, să fie chiar un lucru pe care mi-l doresc cu adevărat.
Trei luni de muncă la birou nu m-ar tenta niciodată! Dar, dacă asta presupune să petrec trei luni în Deva, de exemplu, un „Nu” hotărât se va transforma pe loc într-un „Da” la fel de hotărât.
Ca să vezi partea plină a paharului, este nevoie să priveşti din cât mai multe unghiuri, acel pahar. Oricând e posibil să fie o picătură de apă uitată pe fundul lui, într-o margine, de când a fost spălat… 🙂
Plictisiţii sunt singurii care reuşesc să mă plictisească cu adevărat. 😛 De aia, îi evit.
@Dan: O strategie inteligentă, de altfel! 😛
Plictiseala e moleșeala spiritului. Dacă acesta e antrenat să fie vioi, va găsi oricând și oriunde ceva interesant de făcut.
😛
Ei, cum să mă plictisesc? Eu cu mine niciodata, am atâtea să îmi spun încât nu e loc de plictiseală 😀
🙂
Waouh!!!!! Magnifique. J’adore vraiment. Très belles photos, je ne sais comment te dire qu’elles me plaisent beaucoup
Bon samedi
Merci beaucoup, je suis ravie qu’elles te plaisent! Bon week-end a toi aussi!
Cineva spunea ca doar cei prosti se plictisesc.
Te alinti 🙂
Recunosc 🙂
un seul mot, Magnifique, alors là;, bravo, tu as vu, j’écris en Français 😉
très très choeutte et je sais de quoi parle pour avoir essayer avec des pissenlit, mais avec le soleil en quasi cotre jour, alors là bravo !!!!!!
Merci beaucoup! Les regarder comme ca, ca donne une jolie image, c’est un joli changement 😉
Îmi place unghiul tău…
Mulțumesc!:)
Different to other pictures of those flowers. I like the „light circles”.
I like them too 🙂
Asa e.:)
Până cînd chiar și în vis
Am coșmas cu-al tău…plictis!
PS
Glumesc, bravo, ai stofă de poet
Magnifique !
superbe photos
Merci!
How wonderfully alive you are – beautiful. Destined never to know boredom, not with your wonder at the beauty of it all 🙂
I really hope so! We live in a world of wonder and I love it! 😉