Am dat puţin la peşte, dar nu s-a atins nici măcar unul de momeală, aşa că i-am lăsat în apa lor şi, într-un final, am făcut cale întoarsă.
Credeţi că ne-a ajuns, cât am văzut? DELOC! Mai aveam un drum de făcut! O baie cum se cuvine, în Marea Baltă! Valuri având acceaşi culoare cu cerul (aici, parcă totul împrumuta culoarea cerului!), o plajă sălbatecă şi deloc aglomerată, apa caldă şi prea puţin adâncă (la Sf. Gheorghe nu există geamandură), a fost o baie pe cinste…

…iar în dreapta, undeva, locul în care îmi doream atât de mult să ajung, exista. Mi-a plăcut să amân momentul, mi-a plăcut să mă cufund în sentimental că…sunt atât de aproape… să savurez asta…. “Mâine…”

Obosiţi şi mulţumiţi, ne-am tras sufletul pe prispa căsuţei închiriate şi am aterizat la terasa din complex. Era seară de folk – aici au loc foarte des recitaluri şi…