NOTRE-DAME DE PARIS

„Mâine nu muncim! Mâine mergem la biserică!”, tot auzeam în jurul meu de câteva ore…

Era duminică. A doua zi, era luni. Ce căutam luni la biseircă?! De ce nu muncea nimeni într-o zi de luni?! Fiind în vacanţă, nu înţelegeam nimic. N-am întrebat. Mi-am stors, cu sârg, fiecare celulă cenuşie pe care o posedam întreagă – sau pe sfert – şi, până la urmă, am înţeles! Era 15 august!

În sfârşit lămurită că a doua zi nu aveam cum să mă sustrag mersului la biserică, am putut adormi liniştită…

„Biserica”, era Biserica Ortodoxă din Paris:

Pe lângă care aveam să mă învârtit câteva ore bune, în lipsă de altă preocupare…

O descoperire interesantă a fost statuia lui Mihai Eminescu, la câţiva metri mai departe:

Preluată de pe http://elldor.info 

În rest, nu m-a impresionat foarte mult. Prea mulţi români, prea mulţi copii care… nu vorbeau limba română……