În sfârşit, bălăceală!

Oare pot avea parte de o bălăceală normală, dacă tot am ajuns pe aici?!

Nuuu…! Avea să fie una cu fulgere şi tunete…

Cam… aşa:

O oră s-a dovedit a fi mult prea puţin pentru a înghiţi toată marea, deşi am făcut tot posibilul în această direcţie.

Ne-am mutat de pe o plajă pe alta, le-am încercat pe amândouă şi ne-am retras muraţi şi bătuţi de vânt, sperând în vremuri mai blânde…

A doua zi, ne-am luat cele trebuitoare – inclusiv umbrela de soare – şi ne-am înfiinţat, din nou, pe plajă, cu intenţia de a ne prăji la soare. (Sau la nori şi vânt, prăjeală să fie!)

Ploaia a fost, însă, mai rapidă ca noi. Adio plajă, măcar fotografii să facem! Că… slavă cerului, aveam cu ce!

În mare grabă, ne punem pe încins declanşatorul:

Frumos, nu?

2 Mai are „în dotare” două porţiuni de plajă.

Una îngustă. Foarte îngustă.Extrem de îngustă! Atât de „extrem de îngustă”, încât nu ar încăpea două corturi aşezate faţă în faţă.  Foarte interesantă, din acest punct de vedere. Dar plină de pietre şi bolovani, care mai de care mai înţepătoare şi mai dureroase! Greu de intrat în apă… Odată trecut pragul de pietre, baia este o plăcere. Nu există geamandură.

Dau din toate membrele din dotare, dar nu sunt un înotător prea bun, aşa că nu m-am avântat în larg. În plus, curenţii se simt destul de puternic de cum nu mai atingi fundul ape; atenţie, deci!

 

Şi una largă, dotată cu tot ce-i trebuie (ploaia nu ne-alăsat să o cercetăm în totalitate), cu nisip. Să nu vă lăsaţi păcăliţi! Nu aţi scăpat de bolovani! Când ai crezut că eşti în siguranşă, se găseşte sigur unul tocmai în calea degetelor de la picioare şi nu sunt deloc prea moi!

Până aici am ajuns, când s-a deschis robinetul… la maxim!

Am tras obloanele aparatelor foto şi ne-am mutat studioul foto pe plaja de la Vama Veche, nici ea scăpată de atingerea ploii…

Va urma.