Ne-am cunoscut într-o zi ploioasă de vară.
Într-un loc aparte, făcut parcă anume pentru sentimente, vise, zbor… Este unul dintre acele locuri în care, odată ajuns, simţi nevoia de a te întoarce. Unul dintre acele locuri care te chiamă, de care îţi este dor… Aici oamenii, dar şi natura, oricare i-ar fi starea de spirit de moment, sunt primitori. Se spune că omul sfinţeşte locul. În cazul de faţă… nu ştiu. Cred că oamenii şi locul s-au găsit, în mod fericit… Iar rezultatul este ceva cum rar întâlneşti.
Aerodromul Băneşti (Hangar 52)
Ei, bine, aici avea să se înfiripe „idila” dintre noi…
În prima clipă am ridcat, întrebător, o sprânceană: „Tu… eşti puţin… altfel!” Cu aripi lungi şi alură de pasăre răpitoare, sărea în ochi… şi-n suflet.
Timidă de fel, mi-am reţinut curiozitatea ce o simţeam crescândă. Doar nu era să tabăr aşa, chiar de la…
Vezi articolul original 3.181 de cuvinte mai mult