Pâna la urmă, natura îşi cerea drepturile! Iar noi…trebuia să ne luăm inima şi ce aveam mai de soi (un pic de curaj şi-un car de nebunie) în dinţi şi să ne prelingem spre toaletă… Ne-am înarmat cu atâta curaj cât am mai găsit prin buzunare, l-am rugat pe J. să ne însoţească şi… ne-am instalat comod.
Pe când ne era nouă lumea mai dragă (chestie de un minut şi-un pic!) se aude goarna… Claxoane… “URSU’, BĂĂĂ!!!” Din ce în ce mai aproape! În camping! În faţa mea! Mă rog… a toaletei!
L-aţi văzut vreodată pe Jerry, şoricelul, cu o faţă perplexă?! Dacă da, vă e uşor să vă imaginaţi cam care era faţa mea… De fapt, arătam exact cum mă simţeam: TRAPPED!
Nu ştiam UNDE exact erau urşii, dar ştiam, după ce auzeam în jur, că sunt undeva…foarte aproape. Dar EU?! Eu… pe unde mai ieşeam?!
Pe uşă, normal!…
Vezi articolul original 1.202 cuvinte mai mult