Week-end… Ca de obicei, sfârşitul de săptămână aduce cu sine un semn de întrebare: Unde mergem?! Nici departe dar nici prea aproape, să fie interesant şi rapid.
Ideea vine, de această dată, de la radio. Slănic! Atât de aproape şi, fără scuză, uitat de cugetul meu. Slănic, zic! Salină, mi se răspunde. Salina să fie şi tot ce nu am văzut incă!
O dimineaţă senină ni se oferă ca ambient. Gândul de a revedea Salina, după zeci de ani, mă încântă. Pornim spre Slănic…
Brrr! Norii se joacă cu planurile noastre. Nu-i nimic, în salină nu plouă!
Coada se întinde pe un kilometru. Aşteptăm microbuzul care ne va duce în mină.
Poate încăpem şi noi în primul…
Procedura e schimbată. Totul e schimbat. Să intru cu microbuzul în mină mi se pare destul de interesant. Deşi preferam liftul, a trebuit să-mi schimb gândul, deoarece acestea nu au reintrat în funcţiune…
Vezi articolul original 392 de cuvinte mai mult
