Programul de azi:
O gură de cafea – a mea, ca de obicei, mai lungă… Iar aveam să mă urnesc ultima.
Împachetare.
Adunat şi strâns inima între dinţi.
Primii paşi spre vârful Omu…
Ei, aici e aici! Pornesc cu gândul de a rămâne… Eu ştiam ce mă aşteaptă. Dar mai ştiam şi ce aveau să pătimească ceilalţi care, în ciuda insistenţelor mele, mă trag după ei… Privesc cu regret la cabană: mai bine rămân… Nu, nici nu încape discuţie. Nemo nu acceptă nimic, la nevoie mă târăşte! Bine, fie… Ştiu că vreau. Dar… Am să pot?!
Nu mergem pe traseul simplu, drept, pe culme. Alegerea e mai interesantă. Dar şi mai grea…
Coborâm puţin spre Peşterea Ialomicioarei.
Vezi articolul original 368 de cuvinte mai mult
