Parașutiștii, acest mister: SALT!

AN-2 Skydiving Center Parașutiștii, acest mister: SALT! Vineri. Calm început de… sfârșit de săptămână. De ce să muncesc în week-end, dacă pot munci repede azi și să „nu fac nimic” în week-end? Ca să fac ordine în dezordine, încep prin a împrăștia tot ce era la vedere, pentru o… reorientare și reorganizare în spațiu. Măcar puțin, pentru că ordine nu va fi oricum niciodată în hârtii. Muncesc… Hai, o fac și pe asta, poate conving totuși grămada să nu pice la primul vânt – cutremur, dar… Șșșșt! Evit să pronunț de la etajul ăsta… Telefonul dă semne că am primit un mesaj. Dintre hârtii, dacă aș face o mișcare, aș lua-o sigur de la capăt. Ar trebui un selfie, ca să îmi pot aminti unde am rămas! Amân. Și mai amân puțin. Gata! Răsuflu ușurată: teancul e garantat pentru cinci luni! Liber pentru week-end! … Parca primisem un mesaj, nu?! „Hello, ce faci?” suna acesta. Eeee…he! Pe scurt, nimic interesant. Pe lung… Ordine in hartii, care hartii oricum n-as sti nici acum care si pe unde sunt. Dar sunt frumos asezate unele peste altele. „…pana la urma tu ai sarit cu parasuta?” afiseaza telefonul. Era sa-l scap. „A, nuuuu!” Fac eu, aparent nevinovată. Ba ca „Hâr”, ba că „mâr”, ba că… „Vai, cum, chiar azi?”,timpul trecuse, deși era cap de listă pentru 2018… „Dar nu mai ratez la anu’!” Să vă mai spun că aveam ochii mari și rotunzi, iar în gând nu-mi suna decât: Nu, nu, poate, totuși, nu chiar… BA DA! „Ce faci duminică?” Nimic ! Mă gândeam eu… Am citit bine ?! ACUM ?! Chiar… ACUM?! În octombrie?! Ok, I’m dead! Încerc să mă resuscitez rapid. IARNA?! E… Octombrie afară! (Da, bine, nu e iarnă în calendar, dar în calendarul meu e la fel de iarnă ca în martie…). Eu, cea mai friguroasă ființă pe care o cunosc, să sar așa, de bunăvoie, în frigul ăsta?! „Nu e… Ăăăă… Cam… FRIG?!” Nu mai așteptam, nu mă gândeam, nu era deloc în plan! Nu… La final de an! Serios?! Adică… serios, serios?! Și dacă e chiar serios?! Ce fac?! Ce mă fac?! Nu sunt pregătită! Hm… Parcă eram pregătită! Așa este, ERAM! Dar mă despregătisem, probabil, între timp. Ce făceam, deci, duminică?! Nimic, spuneam? Se pare că m-am înșelat amarnic! Aveam să fac ce de zeci de ani visam! URAAAA! Nu știu ce cred, nu știu ce gândesc. Nu vreau să cred, nu vreau să gândesc. E mai simplu. Și e prea seară. Las pe a doua zi orice gând posibil. Mai ales că vremea e capricioasă, poate mai sunt șase luni până la trei mii de metri, nu două zile! Oare ce voi visa? Nimic. Adică nimic legat de zbor, de salt, de aerodrom… Noaptea m-a trădat și nu mă ajută cu nimic. Gândesc la fel: mai bine nu mă mai gândesc deloc! Cine știe ce idei îmi vin? Ziua trece normal și banal. Caut ceva emoții. N-am. Încerc să mă gândesc la cum va fi, să îmi imaginez. Cred că mi-am consumat imaginația pentru săptămâna asta, pentru că nu reușesc să văd nimic. O las în pace. Se trezește ea. Răbdare?! Curios, am cât să dau și la alții! Ziua, oricum va fi, va fi cu siguranță frumoasă: Clinceni – CLINCENI! – oameni dragi, AN-2!… O singură grijă: Dacă… Răcesc?! Eh, măcar știu și eu o dată unde, de ce și pentru ce am răcit! Ah, și mai e ceva: de două ore mă lupt să înghesui șifonierul în rucsac și nu reușesc. Normal că nu știu cu ce să mă îmbrac! Din fericire Diana (capul răutăților) nu mă lasă la greu și, urmându-i sfatul, decid să iau doar jumătate de șifonier după mine. Vremea se pare că ține cu noi, deși am omis cererea tradițională de cer albastru cu norișori albi. Ne vedem, deci, la București! După câteva ore de somn, desigur! SOMN?! Dacă își va face loc, că deja e înghesuială mare în creierul meu! Păi, boieri dumneavoastră, doar închipuiți-vă: voi sări cu parașuta! La Cllinceni! Eu, care eram mai mult decât convinsă că va fi la Strejnic! Nici nu e de mirare că imaginația mea își dăduse brusc demisia! Ce putea ea vedea dintr-un peisaj complet necunoscut? Cunosc eu aerodromul Clinceni, dar nici chiar așa! Aflasem cu cine voi sări: Skydiving Center. Și îmi înghițisem întrebările posibile, pentru că nu le aveam formulate încă. Cunoșteam doar orientativ și cu mare aproximație locația și îi urmărisem cu mare atenție și interes (normal, sunt parașutiști!) pe parcursul anului, mă bucurasem pentru inedita evoluție la AeroNautic Show Lacul Morii, dar nu ne cunoșteam. Eu, puțin, ei… deloc. Și iată cum aveam să le cad brusc pe cap. Din punctul ăsta de vedere, da, aveam emoții. Dar nu eram singură! Cu Diana și Tibi eram gata să merg oriunde, iar Tolea avea să facă și el primul salt de la 3000 de metri. Cu gândul deja în drum spre Clinceni, visele nu prea se înghesuiau să mă prindă. Unul dintre cele mai vechi visuri era doar la câteva ore de împlinire! Mâine aveam să fiu, în cel mai realist stil… În AER! Duminică… Ora… Stătea să se schimbe. dar se pare că nu o putea face pe neobservate, trebuia să mă și trezească pentru asta: CUTREMUR! Am recunoscut și recunosc, dacă am o obsesie, cutremurul este aceea. Sfatul primordial este… să nu intrați în panică! Siiigur că da! Și unde în altă parte aș putea intra, ținând cont că mă aflu cam pe la nivelul OPT?! Cu părere de rău, e singurul loc în care mă pot ascunde: în panică! Loc în care nu uit niciodată să iau și lista cu injurături – rugăciuni nu prea știu și acolo sunt enumerați destui sfinți… Păi, bine, MĂ! Acum ți-ai găsit să te scuturi, planetă?! Din fericire nu se scutură mult și scot tiptil capul din panică. Să mai am chef de somn… Pace! Ironic, ceasul îmi arată că acel cutremur încă nici nu s-a produs. Mă supăr de tot și reușesc să adorm. Aveam destulă treabă dimineață și… Era cât p’aci să pierd și trenul! Dar timpul s-a dilatat special pentru noi și iată-ne (eu și Tolea) îmbarcați, sporovăind entuziaști despre nimic și tot odată. Nu prea vorbim despre ce ne aștepta. Nici nu știam prea multe, nu ne grăbeam să gândim înainte de a se întâmpla.

>>> Citește mai departe

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s